Toby Marks le-a facut pe toate! Soundul sau este cald, organic, sofisticat si multicultural. El este un precursor al stilului chill out, catalogat cel mai des ca ambient dub, dar face si techno. A pornit la drum cu o caseta si cu foarte multa dragoste pentru muzica.
Si-a inceput cariera ca chitarist, canta cover-uri Beatles in locatii din intreaga lume. In `97 a format trupa Banco de Gaia. Initial, avea cinci membri, dar din 2003 este doar Mark. Ultimul sau album insa, Memories Dreams Reflections, lansat anul trecut in Londra, a fost cantat alaturi de trei dintre fostii membrii si de solista Maya Preece.
Last Train to Lhasa, scos in 1995 la labelul american Mammoth Records este unul dintre cele mai apreciate albume ale sale.
In doua decenii a scos noua EP-uri si 12 albume, dintre care primele trei – pe caseta – nu se mai gasesc la vanzare din cauza unor probleme de copyright cu niste sample-uri. Muzica lui Banco de Gaia foloseste sample-uri din muzica araba si din Orientul Mijlociu. Bassul este de reggae sau rock. Ritmurile creaza texturi ce progreseaza layer cu layer si construiesc o dimensiune sonica spirituala. Desi este adesea catalogat nefericit ca „muzica etnica”, proiectul Banco de Gaia implica mult mai mult: voce, instrumentele traditionale si o fundatie solida in lumea muzicii electronice: breaks, techno, ambient si peisaje sonice emotionante.
Banco De Gaia – Echoes (Pink Floyd)byDazza
In 2007 a recreat piesa Echos, a trupei Pink Floyd
Drunk As A Monk – Banco de Gaia (Rabbit In the Moon Mix) McBane RerubbyPaul McBane
Muzica sa este un mix intre exotic si urban, cu influente din… orice : heavy metal, house britanic, ambient stilul Pink Floyd, progressive rock, dub, chillout, muzica indiana sau din Egipt. „Nu fac techno pur, nici ambiental pur, ci un mix din toate”, spune el. Artistul reuseste sa creeze astfel, setari captivante. Evoca prin sound caravane arabe prafuite, locuitori antici de munte, luptatori interstelari siguratici, adunari tribale primare sau calugari beti. Capacitatea sa de a-ti face imaginatia sa lucreze ghidata de muzica este remarcabila.
Albumul Big Men Cry a fost lansat in 1997 la labelul britanic Planet Dog si chiar face si barbatii sa planga. A fost inregistrat live, in 1995, la Glastonbury Festival. Banco de Gaia, la Iarmaroc, pentru ca iarba nu creste fara un chill.
3 km jumatate de noroi si balti de strabatut din parcare pana in perimetrul festivalului. Nebunie curata. Daca intr-adevar ii pasa cuiva de acest aspect… nu era f scump sa inchiriezi macar 2-3 van-uri cu 8-9 locuri. Cereai 5 lei pe tura si scoteai paguba inapoi. Tampenia cea mai mare a fost reprezentata de caricaturile de paiate imbracate in costum de bodyguard care parca nici macar nu erau platiti cu bani ci cu satisfactia de a-i controla pe participanti adanc intre fese si sa le rascoleasca bagajul mai ceva ca pe un aeroport din Israel. Nu mai pun la socoteala glumele de prost gust care nu numai ca erau deplasate si nu-si aveau locul dar mai sareau si din guri largi ce ascundeau frunti inguste.
Noroiul a fost intr-adevar stressant dar asta nu era motiv sa impiedice simtirea de bine. Ar fi fost namol mai putin si mai de trecut cu vederea daca nu existau non-stop Jeep’uri si Atv’uri care sa alerge ici-colo si masini (care desi nu ar fi avut ce sa zbarnaie pe acolo conform regulamentului faceau un mic trafic constant). Berea a lipsit de mai multe ori si la multe baruri. De fapt multe baruri (si scene) nici nu au functionat.
Preturile (in jetoane) erau destul de mari pentru un event la care erai cautat in cele mai nepatrunse locuri … poate reusea vreunul sa ascunda vreo conserva in fund sau vreo sticla de apa prin zona pubiana. 1 jeton – 5 ron. O apa la jumate – 1 jeton. 1 Strudel – 1 jeton… si tot asa… Nu prea am inteles ce s-a intamplat cu artisti/trupe gen Psychofreud (pana la urma a fost uitat sau abandonat la aeroport?), Coma (intr-adevar anulati? …pe motive de … care era motivul de fapt?)… Se mai auzea cate un artist/membru al vreunei trupe care isi spunea nemultumirile la telefon si care ‘ameninta’ ca daca nu isi primeste banii nu mai canta (If we don’t get the money we won’t perform).
Pe langa dezamagirea si lipsa de profesionalism in organizare (cu toate ca Staff-ul avea un numar impresionant) au dezamagit foarte mult participantii la festival din cel putin un motiv: lipsa vadita a bunului simt! Cu un numar impresionant de pubele standard si pubele ecologice plus cel putin 30-40 de locuri special amenajate pentru colectarea selectiva a deseurilor (sac albastru – plastic, metal; sac negru – resturi menajere) la terminarea festivalului locul arata ca naiba…
Pahare si farfurii de plastic aruncate la voia intamplarii, resturi menajere imprastiate prin foarte interesanta si misterioasa locatie (o fosta baza militara) iar sacii negru/albastru stateau dovada ca foarte multi dintre ‘festivanti’ ori sufereau de acromatopsie ori le venea greu sa distinga intre plastic/metal si resturi menajere… sau poate pur si simplu i-a durut exact in locul in care au fost controlati de catre Spartanii de la intrare…
Printre alte lucuri anuntate care au lipsit s-a numarat zona de chill cu hamace si leagane. Poate din cauza ploii… dar parca nici urma de intentie nu se distingea…
Tiroliana te costa 3 jetoane si era amplasata in asa fel incat dupa ce te catarai in copac (punctul de lansare) te lansai intr-o cursa mica pe deasupra unor masini si de multe ori printre sau chiar in indivizi care incercau sa intre linistiti in zona de camping [da, treceai pe deasupra intrarii in una din zonele de camping la o ‘altitudine’ numai potrivita cat sa lovesti pe cine iti iese in cale (incidentele nu au intarziat sa apara – minore, e drept)]. Pe langa asta au mai distrus si un cuib de albine.
Hippie Bazaar … majoritatea celor care au venit acolo cu standuri au iesit in pierdere. Pacat! Multi dintre ei chiar aveau ce sa expuna si sa vanda.
Impresia generala a fost ca s-a tras mult pe profit. O imbogatire peste noapte nu strica nimanui dar nu tre’ sa implice atata haos si lipsa de respect fata de ‘festivanti’. Cand a devenit clar ca numarul de participanti va fi cu mult mai mic decat cel anticipat/dorit a inceput sa pluteasca in aer senzatia ca toate pierderile financiare trebuie acoperite pe spinarea celor care sunt acolo totusi sau, daca nu, da-i in *******.
Mancarea a fost… sa zicem acceptabila si puteai sa alegi din cateva feluri. La capitolul preturi jetoanele erau neputincioase: (ex.) 1 jeton o portie de cartofi, 1 jeton 2 bucatele de cascaval pane (la care se adauga o chifla pe care trebuia sa o cam ceri ca nu ti se dadea din mereu din oficiu/ospitalitate).
Desi carnivor, cred ca printre cele mai gustoase alegeri ar fi fost cu siguranta salatele (2 la 1 jeton). Servirea a decurs fara incidente si intr-o maniera neutra. Fiind un singur loc din care putea sa iei mancare, cozile erau inevitabile. Nu vreau sa imi inchipui ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost 6-7 mii de oameni.
In afara de cantina principala mai existau cateva (foarte putine) locuri de unde, daca aveai rabdare sa stai pana la 2 ore la coada, puteai sa iti procuri clatite, cateva lichide (care in multe locuri si de multe dati au lipsit) sa-ti potolesti setea si alte maruntisuri culinare.
Mai multe persoane/grupuri (foarte) binevoitoare au facut o oarecare paralela intre Iarmaroc si Woodstock. Placut gand dar in realitate nici nu poate fi vorba de asa ceva (poate doar noroiul si ala doar ca prezenta si nu ca element de inspiratie sau instrument de joaca). Este greu de facut o comparatie echitabila cu un festival mediocru… dar cu Woodstock?
Toalete au fost destule pentru toata lumea (la inceput nu prea exista hartie igienica pe nicaieri. Au inceput sa apara apoi cateva semne ca ai avea cu ce sa-ti sanitezi popoul fara sa trebuiasca sa dai o fuga pana la cort sau sa ai mereu cate un sul de hartie indesat prin buzunare). Sambata dimineata, daca nu ma inseala memoria, parca au fost si igienizate. Spre duminica au devenit insa pline, neingrijite, mirositoare (evident), noroite.
Pe langa ploaia dracoasa si dusmanoasa care in mod sigur a afectat desfasurarea festivalului, grindina de gafe si furtuna de nepasare sau lipsa de experienta si skill’uri organizatorice au facut ca intrarea la Iarmaroc sa coste mult mai mult decat ar fi meritat. Pe langa asta, ai avut de unde sa iti indesi desaga cu dezgust si sa arunci mormaieli legate de toate neamurile decedate ale celor insarcinati cu paza… Scuzati! De fapt treceam in revista colectia impresionanta de standup comedianti inarmati cu un arsenal de glume proaste care putzeau a prostie seaca (glume venite din partea unor purtatori de uniforme care tineau loc si de creier) si, nu in ultimul rand, sa te intrebi ce mama dracului a fost in mintea organizatorilor de au lasat sa se genereze atata confuzie si au scapat propriul festival de sub control (organizatori care totusi au pus osul la bataie, doar ca osul s-a frant, pare-se, cam pe Joi) si, daca mai au de gand sa socoteasca o a treia ‘aventura’… In ce fel vor incerca sa curete pata de noroi de pe obrazul Iarmaroc 2010?